Ce imi doresc !

Anul viitor vreau să merg într-o excursie în Spania……..    Am să expun aici obiectivele pe care doresc sa le văd.

Reclame

1 mai 2012

Mai am două zile până la plecare… Abia aştept ! Si mai am atâtea de făcut :))
Mă uit la telvizor cum s-au mai distrat tinerii la Vama Veche… Ce frumoasă este tinereţea … Dar şi ce grea… Unii la vârsta mea uita ca tinereţea are problemele ei.
In principiu nu aş mai vrea să iau viaţa de la început…
Nu vreau să dau timpul înapoi dar vreau asemeni lui Faust sa spun timpului să stea pe loc…..

Excursie ep.1

Mă întreb dece trec pe internet atatea prostii care nu interesează pe nimeni şi îmi dau seama că de fapt pentru că mă interesează pe mine. Scriu ceva, după un timp ma uit la ce am scris şi totul îmi apare altfel. După un timp înteleg lucrurile mai bine …
Uite acum, am fost plecată într-o excursie Paris-Londra. O excursie destul de ieftina care de la început se prezenta obositoare căci era cu autocarul si cuprindea doua nopti dormite în autocar. Am preferat-o în locul uneia similară cu avionul pentrucă promitea trecerea prin câteva oraşe din Europa pe care altfel nu le-aş mai fi vizitat. Am vazut ceva… dar dorinta de mărire a prifitului care era totuşi justificată pentru firma de turism, a dus la cazarea noastră la locaţii ieftine, doar în afara oraselor vizitate şi în consecinţă scurtarea timpului de vizită din orase. Ne-am plimbat cu autocarul de ni s-au înţepenit fundurile pe scaun. Autocarul destul de confortabil si-a facut datoria, dar ce e mult este prea mult…
Am crezut că voi avea nevoie de mâncare deoarece la hotel se asigura doar masa de dimineaţă şi am luat ceva la mine. M-am luptat cu nişte salam de Sibiu două-trei zile şi m-am jurat ca nu mai iau mancare niciodată în excursii. Oricum, m-am şi întors cu ceva din ce am luat.
Am fost singură. Soţul a rămas acasă, m-a condus doar la autocar. De la plecare mi-am găsit câteva posibile tovarăşe de călătorie deoarece mai multe femei plecau singure, fără soţ. Am fost cuplată de ghidul excursiei cu o colegă cu care m-am înţeles foarte bine. O profesoară de matematică din Constanţa foarte prietenoasă, care era mult mai plimbată decât mine şi mai obişnuită cu excursiile de genul acesta, adică cu autocarul, în străinătate.
Am rămas într-un fel prietene.
Prima zi s-a consumat în ţară unde am şi mâncat un prânz copios la un restaurant unde am cerut o friptură de purcel mare cît farfuria cu niste cartofi prăjiţi grozavi. Am fost cazaţi la Budapesta în apropierea oraşului aşa că nu am văzut nimic din oraş. N-am fost prea supărată căci mai văzusem Budapesta, înainte de 1989 când fusesem în excursie, cu masina si stătusem cât am avut chef… As fi vrut totuşi să văd ce s-a mai schimbat la ei dar… nu a fost pe traseu… Prima dezamăgire, în rest, cazarea a fost bună…

GALATI

Galatzi.
In orasul acela e inima mea. O inimã ce bate ritmul vietii mele departe de trup asemeni inimii uriasului ce nu putea fi ucis din basmele copilãriei.
Este un oras atât de bãtrân în duiosia cu care se retrage si atât de tânãr prin transformãrile sale! Se sprijinã tandru pe coloana sa vertebralã o frumoasã stradã cu tei fosnitori. Bãtrâna si draga Domneascã porneste dintr-o grãdina de granitã si se opreste la o granitã de apã, Dunãrea. Toatã viata mea s-a desfãsurat între aceste douã repere. Si dacã ”grãdina publicã” a reprezentat taina, misterul, dorinta, Dunãrea a fost pentru mine speranta, rãspunsul, sprijinul. Mi-am spãlat toate necazurile la malul acestei ape ca o muncitoare cu ziua. Priveam valurile ce loveau malul clipocind tenace si simteam cã dacã apa aceea poate, pot si eu.
Era Dunãrea mea, frumoasã si puternica mea prietenã. Imi asculta secretele si stiam ca nu mã trãdeazã. Imi dãdea din puterea ei fãrã oprelisti. In fiecare zi altfel, totdeauna nouã.
N-am sã uit niciodatã culoarea ei de otel când norii întunecau cerul si bãtea vântul, culoarea albastrã cu sclipiri argintii când soarele îmi ardea umerii în cãldura verii nici nesfârsitele nuante pe care le lua în zilele acelea binecuvântate de tinerete.
Când eram lângã ea, când ne tineam de mânã prietene si ne luam rãmas bun i-am încredintat inima. Si stiu cã acolo la sânul ei de mamã nu mi-o poate rãni nimeni.