O alta lectura….

Citesc acum dintr-un dictionar LAROUSE  de civilizatie Egipteana si m-a impresionat „Dialogul unui egiptean cu sufletul lui” care arata ca oamenii in fata mortii gandeau si pe acea vreme ca acum ….

Anunțuri

O completare la ce am scris …

Am primit un mail pe yahoo care explica din punct de vedere al fizicii cuantice  mult mai bine decat mine  ce voiam sa spun despre Dumnezeu, imparatia  lui Dumnezeu si a lui Iisus….  Desi nu sunt chiar convinsa ca toate interpretarile stiintei sunt corect explicate chiar si aici, cred ca la fel ca mine oamenii cauta adevarul cu explicatii pe masura intelegerii fiecaruia. Oricum, cu cat citim mai multe pareri cu atat parerea noastra este mai bine consolidata. Copiez aici de pe mailul primit…. Dar intai sa scriu cine este Dr,. Lipton:

Bruce H. Lipton
Biolog
Biologia credinţei
2005

 

cginimaNoi gandim incontinuu, fie ca vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de ganduri pe zi. Iar toate aceste ganduri ale noastre produc consecinte, pentru ca fiecare gand este de fapt o energie pe care o lansam in Univers si nu doar in directia dorita, ci in toate directiile. Energia emisa de gandurile noastre isi cauta apoi, in drumul ei, o alta energie cu care sa vibreze la unison, dupa principiul „ceea ce se aseamana se aduna”. Fiecare gand, indiferent ca este bun sau rau, declanseaza un proces de rezonanta. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gandurilor noastre va fi atras automat in viata noastra.

Gandurile tale secrete, felul in care ii judeci pe ceilalti, vorbaria interminabila a mintii – totul formeaza un fel de intentie. Asadar, prin gandurile noastre, noi emitem permanent energie catre exterior, fapt care influenteaza intr-o mare masura ceea ce atragem in viata noastra. De aceea, o scanare atenta a propriilor ganduri, mai ales a celor despre noi insine, ne ajuta sa constentizam ce anume avem de schimbat. Ştiti ce este minunat aici? Faptul ca sta in puterea noastra sa ne alegem gandurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar daca v-ati saturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apasati butonul si alegeti „Dragostea lui Dumnezeu ma inconjoara si ma sustine in fiecare clipa a vietii”. Veti simti diferenta.

Trei descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vietii noastre

1. În crearea realitatii noastre, nu doar gandul este „implicat”. Mai este si altceva…
Pana nu demult, oamenii de stiinta au crezut ca doar prin gandurile noastre emitem energie catre exterior si ca cel mai puternic emitator energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru dispune de un emitator si mai puternic – INIMA – care genereaza un camp electric mult mai mare decat cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul ca inima omeneasca are un rol mult mai important decat acela de a pompa sange in corpul uman.
Responsabil pentru aceasta descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul ca acest organ uman este inzestrat cu ceea ce numim „inteligenta inimii” si ca influentele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.
Masuratorile realizate au aratat ca inima generaza un camp electric care se extinde cu mult in afara corpului nostru. Acest camp electric are o anumita forma, aratand ca un inel lat imprejurul trupului, cu o raza de aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit ca inima interactioneaza atat cu trupul, cat si cu mediul exterior prin campurile electromagnetice pe care le genereaza. Avem motive sa credem ca acest camp generat de inima are influenta la multi kilometri in afara corpului nostru, pornind de la locatia fizica a inimii.
Cum poate inima sa faca aceasta? În ce fel comunica ea? Cum sunt transmise informatiile? În primul rand prin EMOŢII.
Ştiinta ne spune ca atunci cand simtim o emotie, ea este transpusa in energii electrice si magnetice corespunzatoare, care interactioneaza cu celulele corpului nostru si cu atomii lumii inconjuratoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate traditiile spirituale autentice. Ele stiu cum sa orienteze atentia aspirantului catre inima, pe cand noi o orientam catre ratiune, creand astfel o societate foarte mentala, bazata doar pe logica.
Alte studii asupra inimii au aratat ca aceste campuri electromagnetice generate de inima au si o alta cauza la fel de importanta si anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tarie si in jurul carora ne modelam vietile. Deci nu numai emotiile noastre sunt emise in afara, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfata care transforma toate emotiile si convingerile noastre in energii electromagnetice.
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar si prin manie, ura, suparare, noi putem produce modificari atat in trupul nostru, cat si la multi kilometri in afara noastra.
Tragand linie, este bine sa retinem urmatorul aspect: desi creierul emite si el campuri electromagnetice, oamenii de stiinta au aratat ca undele electrice produse de inima sunt de o suta de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decat cele generate de creier.
Astfel se explica de ce vindecarea se obtine mai repede printr-o sustinere afectiva decat doar printr-un proces de gandire, pentru ca noi emitem mai multa energie prin intermediul inimii decat prin intermediul creierului.
 
2. ADN-ul uman are o influenta directa asupra lumii inconjuratoare
Exista inca o descoperire stiintifica importanta care ne arata cum influentam realitatea in care traim. Ştim, teoretic, ca totul este interconectat si in mod tainic interdependent. Dar sa vedem cum se traduce aceasta lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au aratat ca ADN-ul uman influenteaza direct substanta din care sunt formati atomii, adica niste particule micute de lumina, numite fotoni.
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat niste experimente faimoase la inceputul anilor ’90. El a pus intr-o eprubeta inchisa ADN uman si fotoni, dorind sa afle ce influenta are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obtine “vid” (vidul este un termen care induce in eroare, deoarece el nu este un spatiu gol, ci este plin de informatii si energie). Într-un astfel de spatiu exista fotoni care pot fi masurati destul de exact cu unele aparate specifice.
In experimentul lui Poponin, acesti fotoni s-au distribuit, asa cum era de asteptat, in mod dezordonat, fara sa respecte o anumita ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman in aceasta eprubeta vidata. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzator. ADN-ul uman avea o influenta directa asupra fotonilor: printr-o forta misterioasa, el ordona fotonii in forme regulate.
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arata ca substanta din care suntem creati, adica ADN-ul, are o influenta directa asupra particulelor din care este creata lumea inconjuratoare, adica fotonii atomilor. Este prima data cand stiinta occidentala a demonstrat ceea ce traditiile spirituale stravechi au spus cu mult timp in urma: suntem parte integranta din aceasta lume si o influentam in permanenta.
Iar experimentul nu se opreste aici. Cand ADN-ul uman a fost extras din eprubeta, fotonii s-au comportat ca si cum ADN-ul era inca prezent acolo. Şi-au pastrat pozitia lor ordonata. Fotonii si ADN-ul uman inca mai pastrau legatura, desi fusesera separati fizic. Parea ca un anume camp subtil inca le tinea conectate.
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea ca exista un camp cuantic care ne uneste cu tot ceea ce exista in jurul nostru. Prin intermediul acestui camp, suntem mereu in legatura cu toti si cu toate, fie ca suntem constienti sau nu de aceasta.
 
3. ADN-ul uman este influentat, la randul sau, de sentimente
Senimentele umane care izvorasc din inima, avand in spate convingerile noastre puternice, modifica efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenteaza atomii, dupa cum am vazut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane in cate o eprubeta. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice campuri emotionale. Pentru aceasta, subiectii experimentului au folosit diferite tehnici emotionale si spirituale.
S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit sa se petreaca. În timp ce participantul emitea un camp emotional puternic, au putut fi masurate reactii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenta molecula de ADN din eprubeta doar prin intermediul emotiilor lor puternice. Cand subiectii experimentului emiteau stari de iubire, recunostinta, molecula de ADN se dilata, lanturile ADN-ului se deschideau, se mareau. Cand subiectii respectivi traiau stari de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micsora si bloca astfel multe din codurile sale, raspunzand emotiilor negative printr-o evidenta contractie. S-a observat astfel, in mod empiric, cum emotiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum si ordonarea acesteia in celule.
Mai mult chiar, oamenii de stiinta au remarcat ca aceasta blocare a codurilor ADN putea fi anulata deindata ce experimentatorii emiteau din nou stari de recunostinta, iubire si fericire.
Aceste descoperiri, care au aratat ca genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza intemeierii unei noi stiinte, denumita Epigenetica. Creierul este un centru de comanda care interpreteaza evenimentele din exterior si apoi trimite in trup semnale corespunzatoare. Printre aceste semnale se numara atat reactiile biochimice, cat si undele electromagnetice. Aceste semnale influenteaza in mod direct celulele si produc astfel modificari ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a masurat diferenta de timp dintre emiterea unei emotii si reactia ADN-ului. S-a observat ca reactia ADN-ului avea loc intotdeauna simultan. Tot ceea ce gandim si simtim, ADN-ul nostru percepe in mai putin de o nanosecunda (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent daca mostra de ADN se afla langa noi sau pe cealalta parte a Pamantului.
Concluzia? Gandurile si sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifica in mod direct materia din care este structurata lumea.
Atunci cand traim anumite stari, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar si stari negative, ca de exemplu manie ura, suparare, gelozie, noi influentam direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificari se propaga in trupul nostru, cat si in afara noastra pe distante extraordinar de mari, datorita campului cuantic, influentand tot ceea ce exista in aceasta lume.
In continuare va las in compania Dr. Lipton, care in anul 1982, a inceput sa studieze principiile fizicii cuantice si modul in care ar putea fi integrate in intelegerea sa despre sistemele de procesare a informatiei de la nivelul celulei. A elaborat studii revolutionare despre memebrana celulei, ce au dezvaluit ca stratul exterior al celulei era un omolog organic al unui computer, echivalentul celulei pentru creier. Studiile sale efectuate la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii Stanford, intre 1987 si 1992 a dezvaluit faptul ca mediul, operand prin intermediul membranei celulare si controlat de catre manifestarile si psihologia celulei, activeaza sau dezactiveaza genele. Descoperirile sale, ce au mers impotriva viziunii prin care viata e controlata de gene, au prevestit unul dintre cele mai importante domenii de studiu de azi, cel al epigeneticii. Doua reviste importante de stiinta pornite din aceste studii au definit caile moleculare ce conecteaza mintea si corpul. Multe articole ce au urmat acestora, realizate de alti cercetatori, au validat conceptele si ideile sale. Dr. Lipton este vazut ca una dintre vocile de marca ale noii biologii.

Ce cred eu !

…Să  încerc să  explic cum sunt  Dumnezeu şi Iisus pentru mine …

  1. Dumnezeu este creat de el însuşi,  el a făcut universul şi tot  ce există, totul este creat  de el şi din el însusi. Inainte de el nu a fost nimic. Când timpul nu există,  nu există nimic. « Ex. El este lumina,  timpul, spatiul, energia, forţa, viaţa, etc. »
  2. El a creat primul gând, prima noţiune. Toate gândurile lui Dumnezeu sunt bune, în Dumnezeu nu există decăt bine, răul este relativ, o noţiune. Noţiunile se referă la situaţii dar depinde din ce punct de vedere analizezi situatiile. Ce este bun dintr-un punct de vedere, din altul ar putea fi rău. « Ex. El a creat ceva ce se auto inmulţeşte. Este  minunat dar până la un punct când înmulţirea este monotonă, ocupă spaţiul, devine ceva rău. Atunci El opreşte înmulţirea creând moartea, transformarea care este ceva bun dintr-un  punct de vedere dar rău din alt punct de vedere«
  3. Materia aşa cum o înţeleg eu  este o formă prin care creaţiile lui Dumnezeu comunică între ele. « Ex. Gandurile sunt din grupa creatiilor spirituale , energie emanată de un creier si receptionata de alt creier. Creierul face parte din creatiile materiale. Fără forma materiala a creierului nu se poate realiza comunicarea spirituală a gândurilor.»

Aici aş avea o completare. Energia undelor luminoase sau cu orice altă denumire, unde gravitationale, microunde sau de o anumită lungime, deşi nu este ceva spiritual aşa cum  înţelegem noi oamenii,  este de aceeasi natură cu gândurile, iar materia comunica prin aceste unde şi prin intermediul lor primeste comenzi, se transformă sau se deplasează…

  1. Eu am o legătură cu Dumnezeu personală aşa cum cred că are orice om chiar dacă nu toţi îşi dau seama de asta, sau nu spun asta.
  2. Iisus aşa cum au fost toţi liderii religioşi, Budha, Zamolxe, Moise, Mahomed, etc… mai mult decât un om, este « cuvântul » prin care Dumnezeu s-a făcut auzit şi ascultat de oameni. Cum il vede Crestinismul ca religie, având în vedere multele confesiuni, este o problemă pe care nu o discut căci este o problemă foarte „incendiară” la cei religiosi…
  3. Din punctul meu religios, căci mă declar creştină, cred în învăţăturile lui Iisus şi sunt botezată,  Iisus, în calitatea sa spirituală de « cuvânt al lui Dumnezeu » este un element de legătură intre oameni şi Dumnezeu. Orice legătură cu Dumnezeu necesită un consum energetic. Toţi cei care se gândesc la Iisus directionează in mediul spiritual o nergie care se acumulează în timp şi în acest concept spiritual Iisus. El acum bineînţeles nu mai este om,  chiar dacă a fost om (şi discutabil  Dumnezeu în calitatea sa de născut din esenţa lui Dumnezeu )

Energia credintei oamenilor care s-a acumulat in acest concept  de Iisus, acum este o realitate spirituală in lumea spirituală a lui Dumnezeu.

  1. De exemplu: şi mama mea moartă este o prezenţă în lumea spirituală si va exista atât timp cât cineva se va gândi la ea, (la mama mea) căci acel cineva va consuma pentru asta, energia gandului şi aşa o va menţine prezentă… Dar ea nu acumulează  şi nu  va acumula  niciodată energia pe  care a primit-o si o primeşte  Iisus. Ea este un simplu om care a murit si la care mă gandesc poate doar  eu iar Iisus este un imens bulgăre de energie care nici nu se poate compara cu altă energie acumulată de cineva înviat spiritual. Cine are ajutorul lui Iisus are mult căci energia acumulată poate fi folosită. Trebuie doar să intri  in legătura cu aceasta energie.
  2. Eu recunosc cât de mult îi ajută pe credincioşi credinţa în Iisus, si ce poate face o energie pozitivă adunată în spaţiul spiritual numit Iisus, dar eu nu am o formatie spirituală potrivită unei astfel de legături, cel puţin până acum. Eu   mă multumesc să îl simt pe Dumnezeu care nu este la fel de apropiat de mine cum este Iisus pentru cei care spun că « l-au primit pe Iisus » dar este ceva compatibil cu spiritul meu. Nu neg că există şi Iisus, dar mă simt mai aproape de Dumnezeu.

9. Eu simt ca Dumnezeu mă supraveghează de departe şi de lângă mine aşa cum face cu tot universul. Este pretutindeni si langa mine dar altfel decît Iisus.  Iisus este spiritual, dar Dumnezeu pentru mine este material ca timpul, o prezentă continuă, concretă  dar  invizibilă, impalpabilă. Eu il simt pe Dumnezeu dar desi il simt,  rămâne totdeauna de neatins. Nu am şi nu aspir la un contact mai apropiat aşa cum doresc cei care îl caută pe Iisus.

10. Dumnezeu este Dumnezeu !

Eu nu am şi nu vreau un regim privilegiat in relatia mea cu Dumnezeu asa cum cred că îşi doresc unii care il acceptă pe un Iisus „ÎNVIAT” dar omenesc.

Eu nu vreau viaţă veşnică eu vreau doar dreptate şi  să evit suferinţa căci în viaţă suferi chiar dacă nu vrei. Nu vreau fericire, vreau doar să înţeleg creaţia lui Dumnezeu ! Nu totdeauna  îl iubesc pe creator  ci doar în măsura in care îl înţeleg. Am înţeles însă în timp  multe, am înţeles că dorinţele mele neîndeplinite pentru care l-am judecat pe Dumnezeu iar acum îmi cer scuze, au avut un motiv pentru care nu au fost îndeplinite şi trebuie să fiu recunoscătoare pentru ce am. Şi multe altele am înţeles cu timpul…

M-am străduit  să mă exprim cât de clar ce cred deşi poate nu am fost prea clară…

Am scris  o sinteza a ideilor mele pe acest blog dar nu cred că aş putea să comentez ce am scris cu cineva care este convins că scriu  TÂMPENII …. Am postat pe un blog personal mai putin vizitat, şi este o încheiere a discuţiilor mele pe teme şi cărţi de religie.

Fiecare are o credinţă personală în cadrul religiei sale, sau termenului de ateu, budist  sau musulman, etc.  în care crede că se încadrează.

Am terminat cartea

In sfârşit am terminat cartea! Interesantă ! Totuşi parcă ar mai fi ceva de spus iar fostul Papă este restricţionat de  dogma catolică de la care nu poate să se îndepărteze.

Am văzut însă câteva interpretări ale bibliei foarte inteligent judecate  şi frumos scrise.

Azi m-am plimbat printr-un parc şi mâncând îngheţată m-am gândit la Iisus. Ce este Iisus pentru mine? Sigur aşa cum am înţeles că spune si autorul acestei cărţi, Iisus istorie nu a fost chiar aşa cum l-a păstrat religia creştină dar Biblia îl recreeză şi în lumina religioasă  personajul este greu de precizat.

Cât Iisus este contopit cu Dumnezeu aşa cum spune textul „Eu şi Tatăl una suntem !” şi în această contopire cum trebuie să îl percep pe acela la care mă închin eu ?

  • Tatăl creatorul întregii creaţii sau
  • Fiul moştenitorul întregii creaţii?

Care sunt caracteristicile ” Celui Unit”? Crează şi administrează sau exploatează, adică o foloseşte, se bucură de această creaţie căci o iubeşte, îi este dragă ?

Sigur unii pot să îmi închidă gura spunând că Tatăl şi Fiul  dvin unul singur  dar că eu cu mintea mea limitată nu pricep, totul fiind de o complexitate mult peste puterea mea de  înţelegere ( eu neavând cum  să-i  verific ce au înţeles ei căci nu se poate explica ce au înţeles, iar în ecuaţie intrând la final  şi Sfantul Duh care emana de la Tatăl sau de la Tatăl şi Fiul după cum interpretezi termenul de „esenţă”!  … Deja asta este o dualitate de înţelegere ca să nu mai amintesc de multe altele diferenţe de doctrine creştine ale protestanţilor şi ale  religiilor care nu s-au aliniat la hotărârile sinoadelor păstorite de biserica lui Constantin Cel Mare ! )

Chiar voiam să fie o explicaţie dar iar am intrat într-un labirint din care sper să ies citind a doua carte pe care am început-o !  Si mai am una …  Si mai sunt multe altele! ….

 

Altă parabolă…

Tot la capitolul „Parabole” Ratzinger atinge parabola lui Lazăr cel sărac si bogatul care ajungând în purgatoriu îi  cere lui Dumnezeu să trimită pe Lazăr înapoi pe pământ ca să le spună oamenilor ce urmează dacă trăiesc aşa cum a trăit el..

Aici Ratzinger  aminteste de vorbele lui Iisus din evanghelii : Matei 12. 39 şi Luca 11.29 şi dacă veţi citi bine ce scrie acolo veţi vedea că pedeapsa promisă de prorocul Iona este înlocuită cu judecata cea dreaptă la care vor fi supusi cei din Ninive alături de cei cărora se li se adresează Iisus, contemporanii săi …

Asa a spus Iisus, că omul nu poate avea alt semn despre ce urmează dacă nu se supune legii lui Dumnezeu decât semnul lui Iona, prorocul.

Prin această referire pe care a făcut-o Iisus  aceasta parte din biblie, capitolul « Iona ». este foarte importantă.

Eu cred că Iisus, ne repetând tradiţionala ameninţare cu pedeapsa veşnică a făcut  referire la Iona din mai multe motive.

Asa cum spune si Iona, aşa cum spune si Iisus, Dumnezeu este iubitor si iertător căci zic eu, nu doreşte răul oamenilor ci îndreptarea lor, spre binele lor nu spre slava sa că nu este nici  răzbunător nici trufaş, este însăşi DREPTATEA. şi DRAGOSTEA  El nu vrea să pedepsească decât ceea ce merită, nu va pedepsi odată cu oamenii şi animalele nevinovate şi dacă vede bunăvoinţă şi dacă greşeala omenească este  din neputinţa oamenilor de a desluşi stănga de dreapta, nu vă face o nedreptate doar pentrucă asta ar parea că nu îşi respectă cuvântul !  El iartă, aşa cum a iertat şi la Ninive iar  Iona nu a înţeles totuşi.

Pentru a-l ajuta să înţeleagă Dumnezeu i-a făcut lui Iona o plantă care l-a protejat de soare apoi a distrus-o dar nici după ce i-a arătat că totul este făcut de el  Iona nu a înţeles căci totul pentru Iona se rezuma la orgoliul lui de proroc, dece  lui i s-a poruncit să spună altceva. Dar cum era să sune prorocirea lui Ioana dacă ar fi trebuit să explice oamenilor ce se va întâmpla că dacă oamenii incearcă să se pocăiască chiar dacă nu se  schimbă, etc, etc. ?

Si dacă a venit Iisus şi a spus ? Oamenii au înţeles ? Asta întreabă Ratzingher ?

Iisus este semnul dat de Dumnezeu pentru pocăinţa oamenilor, semnul care poate aduce mântuirea oamenilor, salvarea mai pe româneşte de la amenintarea cu iadul, cu chinurile  veşnice.  Dar pentru asta oamenii trebuie să îl accepte în viaţa lor pe « Iisus cuvântul lui Dumnezeu », să fie milostivi, cu dragoste si să lase răzbunarea în sarcina celui de sus

Minunea cu prorocul Iona – MATEI

  • 38 Atunci*, unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”
  • 39 Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar* cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
  • 40 Căci*, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământul.
  • 41 Bărbaţii* din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l** vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.
  • _______________________________________
  • 42 Împărăteasa* de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
  • 43 Duhul* necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă** prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.
  • 44 Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’ Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
  • 45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi* starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

 

  • Minunea cu Iona – LUCA
  • 29 Pe când* noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.
  • 30 Căci după cum Iona* a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.
  • _______________________________
  • 31 Împărăteasa* de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.
  • 32 Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei* s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

 

Despre parabola Fiului Risipitor.

Avansez  cu cititul… Greu dar avansez !  Am citit despre Parabolele  lui Iisus. Mi-a  atras atenţia ceea ce a subliniat  Joseph Ratzinger când a analizat parabola  fiului risipitor referitor la Fratele  cel Mare, cel care a rămas acasă cât timp celălalt a cutreierat lumea cu bine şi rău…. Este interesant cum a reacţionat fratele cel bun, când a aflat de petrecerea dată de tatăl lui la întoarcerea fratelui său, a fiului risipitor. El se întorcea de la muncă,  şi petrecerea l-a surprins aşa cum surprinde pe fiecare din noi când văd că cei răi primesc de la Dumnezeu ca recompensă la destrăbălare şi lipsa de responsabilitate o viaţă îmbelsugată şi fără probleme, chiar noroc,  sănătate sau frumuseţe …. Citez din carte, în paranteză adăugând de la mine completări pentru o intelegere mai corectă în lipsa citirii celor de inainte de acest citat -….

„în amărăciunea (simţită de fratele cel ascultător) în faţa bunăvoinţei (tatălui ), a lui Dumnezeu, devine vizibilă amărăciunea interioară a obedienţei prestate, care ne indică limitele ascultării (căci) în interiorul lor (toţi  credincioşii care nu au ajuns la transformarea sufletească pe care o cere Iisus)  ar fi evadat şi ei, probabil către o libertate mai mare (fată de lege). Este aici o invidie  tacită faţă de ceea ce şi-a putut permite celălalt. El (fratele cel mare, care este asemeni credinciosului care respectă legea) n-a parcurs drumul care l-a curăţit pe fratele cel mic şi  l-a făcut pe acesta să afle ce înseamnă libertatea, (câte necazuri îţi poate aduce) si ce înseamnă să fii fiu. Ei (acei oameni asemeni fratelui ascultător) îşi poartă libertatea ca pe o sclavie şi nu s-au maturizat îndeajuns pentru a deveni cu adevărat  fii (lui Dumnezeu).

Parabola este pentru cei ce tind, se pregătesc, să devenă ucenicii lui Iisus, cei ce care trebuie să înţeleagă sensul dragostei fată de fraţi dar şi să priceapă că  cei care respectă cuvântul lui Iisus  o fac spre binele lor, din dorinţa lor de a trăi cumpătat şi nu ca o obligaţie recompensată în viitor de la Iisus.  Să simtă chemare pentru ceea ce fac şi să nu îşi dorească altceva.